In contextul social actual, prezumtia de nevinovatie pare sa fi ramas o simpla notiune cu caracter abstract, o specie pe cale de disparitie. In ceea ce priveste actele de coruptie si nu numai, s-a creat o tendinta de a grabi actul de justitie, sub presiunea opiniei publice. Acest lucru are si aspecte pozitive si negative. Pe de o parte este bine, pentru ca are ca efect descurajarea actelor de coruptie. Pe de alta parte, prin afirmarea publica a deciziei de urmarire penala, se creaza impresia ca o persoana, odata intrata in atentia justitiei, este deja vinovata.
Sub acest aspect, o problema deosebita o constituie incalcarea prezumtirei de nevinovatie de catre jurnalisti, mai exact reprezentantii presei, in scopul sporirii audientei, desfasurand campanii impotriva persoanelor acuzate sau, dimpotriva, in favoarea acestora. In cazul in care chiar autoritatile statului au o contributie la desfasurarea acesatei campanii de presa, prin furnizarea, directa sau obscura, fie a unor informatii din dosar, fie a unor probe constand de regula in declaratii sau interceptari a convorbirilor telefonice, s-a constatat de catre CEDO incalcarea prezumtiei de nevinovatie. In cauza Rupa c. Romaniei Curtea Europeana a Drepturilor Omului a inlaturat apararea statului roman pe motiv ca nu poate raspunde pentru actiunile unui post privat de televiziune ori a unui ziar privat, deoarece statul roman nu a furnizat o explicatie cu privire la provenienta informatiilor prezentate de presa, in conditile in care erau indicii ca acestea proveneau chiar de la organele statului. In acest context, relatarea in presa a unor materiale jurnalistice in care anumiti cetateni sunt prezentati ca fiind vinovati de savarsirea unor fapt penale, reprezinta in mod cert incalcarea prezumtiei de nevinovatie.
In conformitate cu legislatia in vigoare, prezumtia de nevinovatie se regaseste in urmatoarele texte de lege.
Conform art.4 alin (1) Cod penal – orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva – Potrivit art. 23 alin (11) din Constitutia Romaniei – pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata – Conform art.6 par.2 din Conventia europeana a drepturilor omului – orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita.
Prin urmare, fiind consacrata prin mai multe texte de lege, aceasta prezumtie de nevinovatie are caracterul unei prezumtii legale, care are un caracter obligatoriu, ori de cate ori este incidenta situatia de fapt descrisa in norma. Prezumtia de nevinovatie are implicatii, care o situeaza in materia principiiilor procesului penal. Fiecare autoritate judiciara in fata careia se prezinta cauza penala ( organ de cercetare penala, procuror, instanta judecatoreasca) trebuie sa plece de la prezumtia de nevinovatie si nu poate inainta cauza mai departe daca nu exista probe certe de nevinovatie. Prezumtia de nevinovatie constituie un drept fundamental al omului, fapt ce justifica introducerea ei in numeroase texte de lege atat pe plan intern cat si pe plan international. In sistemul legislativ romanesc, adaptat dupa legislatia internationala, nu se recunoaste ca exista situatii in care adevarul obiectiv nu poate fi aflat, din cauza insuficientei probelor in dovedirea inculpatului. Practica judiciara a dovedit ca sunt situatii in care pot fi unele probe care sa sustina vinovatia inculpatului, dar acestea sa nu fie convingatoare.
Sursa Cristinel Ghigheci – Principiiile procesului penal in noul Codul de procedura penal
Articol in curs de actualizare